sf-beda-andsf-paraschieva

Scrisoare pastorală a Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionalela luminosul Praznic al Pogorârii Duhului Sfânt

pastorala

Preacuviosului și Preacucernicului Cler,

Cinului monahal și poporului binecredincios din cuprinsul

Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale,

Har, milă și pace de la Milostivul Dumnezeu,

iar de la noi, părintești binecuvântări.

 


 

Pogorârea Duhului Sfânt – plinirea lucrării mântuitoare a lui Dumnezeu

 

 

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Preacuvioase Maici,

Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul,

Multe s-au spus și s-au scris pe seama semnificațiilor pogorârii Duhului Sfânt și despre foloasele ei cele mântuitoare asupra credincioșilor. În rândurile ce urmează vă propunem să ne oprim împreună asupra actualității pogorârii Duhului Sfânt peste fiecare dintre cei care, prin Botez, ne-am îmbrăcat cu Hristos și, prin Mirungere, ne-am făcut părtași făgăduinței făcute de Domnul ucenicilor Săi, înainte de înălțare: Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus (cf. Loc. 24, 49).

Această putere de sus nu e altceva decât Harul Duhului Sfânt cu care am fost pecetluiți cu toții la Botez și care face cu putință în noi creșterea omului nou (cf. Efes. 4, 24) până la statura bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Hristos (cf. Efes. 4, 13). Căci, ne spune Sfântul Apostol Pavel, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată, toate s-au făcut noi (cf. 2 Cor. 5, 17). Această înnoire ce ne vine prin Hristos Domnul Cel înviat din morți este lucrătoare în noi prin baia nașterii celei de a doua și prin înnoirea Duhului Sfânt (cf. Tit, 3, 5). Puterea de sus înseamnă și Harul cu care se îmbracă slujitorii altarelor, episcopi, preoți și diaconi și toți cei care slujesc pe temeiul unei hirotesii. Cu aceeași putere de sus se îmbracă toți aceia care primesc tunderea chipului îngeresc – monahii – și care se îmbracă cu toate armele necesare pentru a purta războiul cel nevăzut împotriva propriilor patimi.

Mulți dintre noi, însă, au impresia că înnoirea ce s-a primit prin Botez și Mirungere, prin hirotonie sau tunderea în călugărie, lucrează, într-un fel, de la sine… Asemenea celui care a semănat grădina și, fără să o mai ude sau să o mai plivească sau să o sape, așteaptă să-i dea roade… Însă realitatea este că făptura cea nouă are nevoie de hrana cea nouă. Căci, zice Domnul, ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este (cf. In. 3, 6). Prin urmare, cei care ne-am născut din nou, din apă și din Duh (cf. In. 3, 5), e firesc să ne hrănim cu Duhul lui Dumnezeu și cu cele duhovnicești, conforme cu noua noastră identitate, de fii ai lui Dumnezeu, după Har. Aceasta înseamnă că, după cum cei nou-născuți au nevoie de vitamine ca să crească și să se dezvolte normal, tot așa și cei care sunt născuți din nou, din apă și din Duh, au nevoie de hrana cea duhovnicească, pentru a crește și a se întări cu Duhul și a se umple de înțelepciune (cf. Lc. 1, 80; 2, 40). De aceea, cântăm la Praznice: Prin Duhul Sfânt, tot sufletul viază și cu curăție se înalță

 Cu purtarea de grijă față de hrana cea duhovnicească a poporului sunt însărcinați, întâi de toate, păstorii Bisericii, episcopii, și trimișii lor în mijlocul poporului, preoții, ca unii care sunt rânduiți să pască mielușeii și oile Domnului (cf. In. 21, 15-17), pentru care Hristos Domnul, Marele Arhiereu, le va cere seamă, căci zice, prin gura prorocului Iezechiel: Iată Eu vin la păstori; le voi cere înapoi oile Mele din mâna lor (…). Iată Eu Însumi voi purta grijă de oile Mele şi le voi cerceta. (…) Eu voi paşte oile Mele şi Eu le voi odihni, zice Domnul Dumnezeu. (cf. Iez. 34, 10; 11; 15). Mare este responsabilitatea păstorilor Bisericii, ca unii pe care Duhul Sfânt i-a pus episcopi, ca să păstreze Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său (cf. F.Ap. 20, 28)! Astfel, Sfântul Apostol Petru îi îndeamnă pe păstori, zicând: Păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste (1 Pt. 5, 2).

A purta grijă de poporul lui Dumnezeu presupune a-i procura hrana cea mântuitoare proprie fiilor lui Dumnezeu. Prima hrană cu care se hrănesc fiii lui Dumnezeu este Cuvântul Lui. Căci Însuși Domnul ne spune că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu (Mt. 4, 4). Aceasta presupune atât lecturarea Cuvântului lui Dumnezeu, cât și explicarea lui, inspirată de același Duh Sfânt Care le-a însuflat-o prorocilor și apostolilor. Dar aceasta înseamnă că înșiși păstorii se cuvine să se ostenească cu cuvântul și cu învățătura, pentru a se învrednici de îndoită cinstire (1 Tim. 5, 17). Căci cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor (Mt. 5, 19).

Legat de aceasta, se înscrie și datoria păstorilor de suflete de a împlini porunca Domnului dată înainte de Înălțarea Sa la ceruri, de a-i învăța pe cei botezați toate câte le-a poruncit El apostolilor și, prin ei, urmașilor lor, episcopilor și preoților (cf. Mt. 28, 20). De aceea, cateheza joacă un rol fundamental în învățarea, însușire, trăirea și transmiterea mai departe a credinței, la fiecare generație de creștini. Dar acest proces de predare, de însușire și de transmitere a credinței nu se poate împlini cum se cuvine fără aportul esențial al părinților și al nașilor drept credincioși și trăitori ai credinței la rândul lor. De implicarea acestora în cateheza de dinainte și de după Botez, ba chiar și în cateheza de dinainte și de după Cununie, depinde viitorul familiei creștine și al generațiilor care vin după noi.

Un alt rol important al păstorilor de suflete este să se îngrijească și ca fiii lui Dumnezeu după Har să primească în mod continuu adevărata mâncare și adevărata băutură (cf. In. 6, 55), adică Pâinea cea cerească (cf. In. 6, 33; 41; 58, hrana a toată lumea, Sfântul Trup și Scumpul Sânge al Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos Care S-a dat pentru viața lumii (cf. In. 6, 51). Această minunată lucrarea a Preoției prin care se pun înainte cinstitele Daruri de pâine și vin spre a se preface în Trupul și Sângele Domnului, se împlinește în puterea Duhului Sfânt, prin chemarea acestuia (epicleza) peste noi și peste Darurile puse înainte. Astfel, toți cei care au primit Botezul în numele Sfintei Treimi și au primit Pecetea Darului Sfântului Duh, se fac împreună-părtași, atunci când participă la Dumnezeiasca Liturghie, la înnoirea Harului Duhului Sfânt întru inimile lor, pentru a putea primi, cu inimă și conștiință curate, de fiecare dată, merindea cea cerească necesară pentru a străbate pe calea vieții, spre veșnicie. De aceea, păstorii de suflete au datoria de a se îngriji ca fiii Bisericii să progreseze în cunoșterea importanței împărtășirii cu Sântul Trup și cu Scumpul Sânge ale Domnului Hristos în dobândirea mântuirii și, astfel, să crească în dorința de a o face mai frecvent și cu tot mai multă luare aminte la cum se pregătesc și la ceea ce primesc, pentru a ajunge ca, măcar o parte dintre ei să se împărtășească cu aceeași frecvență cu care și participă la Dumnezeiasca Liturghie.

Progresul nostru al tuturor, clerici, monahi sau mireni, depinde, așadar, de măsura în care suntem perseverenți în a subscrie la moartea față de toate moștenirile și înclinațiile rele pe care le observăm în noi (sau pe care ni le spun uneori alții) și dorim să crească în inima și în gândul nostru, în grai și în simțiri, chipul lui Hristos, spre a ajunge și să făptuim toate cele ce sunt bineplăcute Lui.

Iubiți frați și surori întru Domnul,

Aşa cum deja a devenit o tradiţie bună şi de împreună-ajutorare, în această zi de sărbătoare şi de întemeiere a Bisericii organizăm o colectă pentru susţinerea tuturor proiectelor pastorale, misionare şi sociale ale Mitropoliei noastre. De aceea, vă îndemnăm cu toată dragostea, ca fiecare, cum vă lasă inima, să sprijiniți prin obolul dumneavoastră lucrarea misionară a parohiilor, mănăstirilor şi a eparhiilor noastre din Mitropolia Europei Occidentale şi Meridionale, pentru ca, în felul acesta, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel, „să putem să aducem mângâiere şi noi celor care se află în tot necazul” (II Cor. 1, 4).

Fie ca, Harul Duhului Sfânt cel trimis lumii de către Fiul lui Dumnezeu Cel înălțat cu trupul la cer, ca Mângâietor și călăuzitor la tot adevărul (cf. In. 16, 13), să se pogoare cu îmbelșugare asupra noastră a tuturor, spre înnoirea vieții și spre a noastră mântuire!

Ai voştri ierarhi şi păstori şi de tot binele cel spre mântuire doritori,

† Mitropolitul IOSIF

al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale

† Episcopul SILUAN

al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

† Episcopul TIMOTEI

al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei

† Episcopul Vicar MARC NEMŢEANUL

al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale

† Arhiereul Vicar IGNATIE MUREŞEANUL

al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei

Dată la reşedinţa noastră din Paris, la Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt,

la 19 iunie, în anul mântuirii 2016

© 2016 Bornea, engineered by Genetix Solutions

Top